luni, 18 septembrie 2017

Toamnă-iarnă

Nu reusesc sa citesc ziarul. Pare echivalentul unui boltar trantit pe masa de lucru in timp ce s-a inventat betonul fara ciment.Nu-mi iese din minte acel Bine ati venit la Timisoara care a reusit sa omoare un om.
Poate a reusit sa citeasca urarea inainte de a-i fi fatala, poate nu.Sacrul si profanul lui Eliade se transforma in ce? grotesc, absurd, cinic. Sunt bine dar nu inteleg mai nimic din faliile de interes pe care se deplaseaza lumea si sar din facebook pe instagram si pe blog ca pe blocuri de gheata .In margine  privesc nesfarsitul alb .

miercuri, 13 septembrie 2017

m_ _ _ a

praf, chiser, parchet, carton presat, mucegai, smoala. cuie, saci, spanzuratoare

luni, 11 septembrie 2017

Vid. Nuanțare

Prăbușirea turnurilor. Degradarea uraganului. Prima zi de școală.

duminică, 10 septembrie 2017

Carvedilol

vocile de pe stadioane, tentatia dinamitei care face din adulatia lor soapta de-aproape
si gata! portavocile pionierilor ,chitarile reci si multimile care n-au existat niciodata

duminică, 27 august 2017

Numar de singuratate

albinele roiesc in icoane si ceara se-nvecheste
 in flori de umbra raceala peretilor creste
o lacrima se-ntoarce in trecut  si se insenineaza -   tangent  -  la orice raza
q.e.d

joi, 10 august 2017

Pisica

Îi datorez această postare .Și acum știu și de ce. Pentru că nu părea că țipă. Era în mijlocul drumului chiar pe linia albă.Avea picioarele frînte și asta o făcea să stea sprijinită pe ele și să privească fluxul mașinilor care veneau. Era dreaptă ca o lumânare.

duminică, 6 august 2017

Pagina ca nisipul

Superficiala. Superflua.Usuratatea ploii. Cartea in schimb imbacsita de cuvinte , in răspăr, decadentă dar din pleoape, adorm la fiecare rând câteva enumerări. Laaas-o, nimeni nu te obligă să citești o carte până la capăt, eu nu și nu. România lucrului în literă. Așadar la pagina 104/157 mă opresc și îmi iau adio de la Joris-Karl Huysmans cu lacrimi de ploaie în ochi. De fapt  este în spiritul cărții ☺ să o las neterminată și să aleg pentru ea unul din semnele de carte decupate din reclamele parfumate de la Avon. Desigur ar merita să fie mânjită cu magiun sau să presez un iris sau o coaja de pepene care să marcheze asocierea ei cu lucrurile neterminate. Pot să rup paginile citite si să fac barcute sau chiar să meșteresc plute de dus la vale cititorul prea ambitios care sunt. Mai sobru ar fi să trec un fir de cînepă , asemeni mușcăturii din fular, să răspândesc fiori strepeziți în paginile necitite. Dar iar ar fi în spiritul cărții și singurul lucru  impotriva ei este  așezarea  în pagină a unui puls care marchează trecerea timpului  meu.