fiore di virtu

Mila este sentimentul care mă definește într-atât încât mă imaginez stând pe un nor și fiindu-mi milă de tot , da, chiar și de pietre. Când apare mila ziua încetează să mai fie bună, devine bunicică sau doar existentă. Frică în anumite forme ,lene în altele, lehamite de a mai înțelege lucruri. Parcă nu imediat după milă apare indiferența , relativitatea și chiar zădărnicia.Toate cele sunt fum.Abia moartea dacă reușește să fie antidotul. Moartea ca neant. Altfel.Imi este milă de stele pentru că sunt atât de departe. De fapt nu îmi este milă ci jale. Sentimentul ciobănesc al mielului sacrificat de sărbători.Ecologist
și vegetarian, secolul xxi  are alte probleme decât să fie pe placul ființelor slabe, firave, a victimelor. Obosești scriind despre victime, scade tonusul, devii flasc ,mila pustiește totul, limitele sunt addenda la infinitul sentimentului.Si așa  mi-e milă de fata morgana în timp ce  beau pe săturate.

Poem duduk

Tuuuuuu

Ce fel de muzica aveau dacii? Adica ma gandesc la muzica din secventele de dans contemporan, ritmata de lovituri necesare pasilor ,taka, taka, taka, taka, exotica fireste dar cumva tribala, gen vanatoare de lei.Parca nu este de aici. Caut instrumentele dacilor.Tulnicul ,posibil dacic  are sunet prelung, cu ecou. total diferit. Se pare ca erau influentele tracilor,  lucrurile nu sunt clare.Astfel
Strabo afirma că„muzica, după melodie, după ritm, după instrumente muzicale este tracică

...şi asiatică. La daci bucium, fluier, nai.Solii cantau la citara(chitară). Au fost si bete, oase si frunze daca ma gandesc la brad, branza si barzaune.