Si citesc niste comentarii complet aiurea, vad poze rupte din nebunia ziliera, ascult mai apoi muzica , in fine normal. Unele din fotografiile lui Livius Ciocarlie imi amintesc de tata, leit. Mi-l amintesc cum ii spunea lui TIBI " Uite, tataie , dam cu caciula de pamant" si Tibi zicea "Dai". Adormea cu capul sprijinit de marginea patutului. Imi e greu sa cred ca nu mai e. Poate vegheaza intr-un colt de lume.
Poate nu.
marți, 26 septembrie 2017
luni, 18 septembrie 2017
Toamnă-iarnă
Nu reusesc sa citesc ziarul. Pare echivalentul unui boltar trantit pe masa de lucru in timp ce s-a inventat betonul fara ciment.Nu-mi iese din minte acel Bine ati venit la Timisoara care a reusit sa omoare un om.
Poate a reusit sa citeasca urarea inainte de a-i fi fatala, poate nu.Sacrul si profanul lui Eliade se transforma in ce? grotesc, absurd, cinic. Sunt bine dar nu inteleg mai nimic din faliile de interes pe care se deplaseaza lumea si sar din facebook pe instagram si pe blog ca pe blocuri de gheata .In margine privesc nesfarsitul alb .
Poate a reusit sa citeasca urarea inainte de a-i fi fatala, poate nu.Sacrul si profanul lui Eliade se transforma in ce? grotesc, absurd, cinic. Sunt bine dar nu inteleg mai nimic din faliile de interes pe care se deplaseaza lumea si sar din facebook pe instagram si pe blog ca pe blocuri de gheata .In margine privesc nesfarsitul alb .
miercuri, 13 septembrie 2017
luni, 11 septembrie 2017
duminică, 10 septembrie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)