Intraductibilitatibus

Am terminat Plimbarea de Attila Bartis.Nu sunt entuziasmata si nu stiu de ce ,pentru ca este bine scrisa, are fantezie,umor,cinism,vorbeste despre pierderi,refugii,mecanisme de aparare,arta,supravietuire,echilibru,revolta.De "vina" este cred personajul care experimenteaza atunci cand nu este obiect de experiment.Personajele intersanjabile sunt "specifice" romanelor contemporane si teoriile scriiturii unifica personajele intr-unul singur,exponential. Inca nu stiu de ce se numeste Plimbarea.Ar trebui sa-l recitesc dar astept sa se aseze aceasta impresie de nemultumire pe care o am vis-a-vis de acest roman.Poate din cauza traducerii?Uneori pare ca textul de baza a fost amputat si ca sensurile i-au fost limitate.Exista o secventa de plimbare prin padure,aminteste ca sensibilitate de Maki'ne, traducerea in schimb este la suprafata imaginii.Sunt si altele.In traducere e greu sa gasesti sensibilitati rezonante.