Un televizor pentru plictiseala noastra

Actiunea se petrece in holul casei de asigurari, la ora amiezii ,sub ochii vigilenti ai paznicei care tălăngăne un baston si un zîmbet acru .Astept casiera pret de un sfert de ora, in pauza de la 11-12. Studiez miscarea ce se desfasoara intre cele trei ghisee si tonomatul de cafea strasnic pazit. Nu ma incumet sa beau cafea in holul casei deci astept. Se perinda varii persoane cu probleme administrative preluate de domnisoare care "dintr-un bolovan coboara" pentru ca orice informatie pe care o livreaza este ambalata in dispret si favoare. Doar informatiile personale se bulucesc pe holuri, uneia ii e prea cald, pe alta o bate pantoful, alta nu mananca dulce, pe alta o doare urechea. Un salariat vrea adeverinta si este caz de multiple alte adeverinte, un domn si-a reparat dantura si zambeste tuturor cu alura sportiva, apoi dupa ce lasa concediul rasufla usurat, o batrana este panicata de chemarile doamnelor in timp ce-si schimba ochelarii. Stau ca un ghimpe in coasta paznicei, ma priveste ostil in timp ce soferul intra pe usa casei cu un aer de importator de bumbac. Doua cate doua domnisoarele trec sau se trec de la un ghiseu la altul, plimba hartii importaaaante.Nu veniti sa platiti maine?

Miaul meu

A venit Pico.

Meul miau

Il astept pe Pico.

Lector , spectator

Vazut 3d Frumoasa si Bestia, cateva secvente sunt emotionante, alergarea din turn, vederea cat mai departe, saritura peste abis, refacerea zidurilor in final.Citit si Ai toata viata inainte , comentariul de neuitat al lui Mohamed, copil scolit in multe si de toate. 10.Mergeam la Timisoara , pe tren radeam cu nasul in cartea asta.Abia acum am reusit sa citesc finalul care nu este unul fericit.Ma intreb de unde poate "cititorul" sa stie ca Frumoasa si Bestia , cu scene de "suferinta" se va termina bine in timp ce Ai toata viata inainte , strabatuta de hohote de ras, se va termina trist.Cumva happy end-ul este o mare gaselnita, asimilare a sfarsitului cu pasul inapoi, in zilele fericite.Asa cum incearca si Mohamed scolit in derulari de filme. Treapta in constructie este ceea ce nu reusesc sa cumpar, Gore Vidal, Iulian, la care hlizit mult timp in librarie.

Atentate

case picate din cer pe varfuri,ca balerinele venite la rampa, fluturare fovista
de rufe uscate se zbat de pereti verticali ,hulubi cu dantele se-ncarca de plumbi din litere crude
in amiaza cad pe portativ note din melodia flasnetei, ma scutur de camp, de cer cu nori cu motor
firele scanteiaza si rar jertfesc unui pietrar meseria cea noua,incercarea ei de a cumpani betia cu mainile palnie intr-un prea gol stadion, arbitru albastru

visarea

ascult valurile oceanului,imi imaginez ce minunat ar fi sa locuiesti intr-o casa in care dimineata sa se auda sunetele astea, nesfarsite, insorite,respirabile .sa ai timp de ele. de fapt nu locuinta, un spatiu cotropit de valuri si sunete , incercarea de a gasi tacerea si linistea.cam cum as merge zilnic la servici
https://www.youtube.com/watch?v=U22mj35rYZM
cam cum as scrie versuri

supra

ascult muzica de foehn, rezistenta la lustru ,spionez miile de vieti posibile in copilarie, cu sunete de pagini intoarse, dau crezare plaselor de siguranta rupte, destramarii tablourilor in care as fi fost personaj mergand, necunoscut, imperfect lasand iluzia ca isi mai aduce aminte altceva decat un copac inflorit pe care danseaza mainile mute, amprente in lut ,diferite amprente din miile de vieti posibile, eu in aceasta,zambind unui playlist

more than me

https://www.youtube.com/watch?v=E5bAawsa7_s

oras cu strazi

Manchester by the Sea.ma umflu de plans.nu cred ca plang ceeace li se intampla personajelor.dar e ca si cum nu mai trebuie sa caut un motiv.in realitate am facut un drum inutil si scurt, am trait bucuria artificiala ca o floare de plastic a depunerii unor dosare.

Raid /ride a turtle

incep prin a fi departe, in linia care delimiteaza a gandi de senzatii.Aripi ce se lovesc de geam. Albatros? Daca da, el vine dinspre zari in spatiul lui a gandi.B(e)au d'l'aire.Pescarus? Imensele aripi il impiedica sa fie.De altfel nu este aripa, sau si aripa si umbra. In fereastra rasaritului. Foarte romantica senzatia , matinala, orchestrata de percutia unei noi zile.Detonarea unei incarcaturi in spatiul dintre noapte si zi, primele pagini din ceeace se claseaza ca fiind vultur?.Ziua de marti.Traita in graba, anapoda, la linia de supravietuire, ziua de marti este perfecta pentru ca imi aminteste de ea.Linistea marii in care imi pierd ochelarii si sunt gata sa ma inec.

Scenarita

Statul vrea sa stie, urgentamente, cate elicoptere, nave fluviale si aeronave detin in caz de pandemie cu AH1N1.Raportare
care ma intristeaza pentru ca , dupa ani in sir de munca nu detin absolut nimic din cele chestionate. Dar, daaar sunt
sigura ca pot scrie un scenariu ca in World War Z in care sa fie un numar acceptabil de elicoptere pentru a supraveghea zombii
inclusiv pe cei care lucreaza statistic in realitatea virtuala a sanatatii din Romania.Pe cel care a trimis formularul il platesc eu inotand prin noroaie.

ka

1-1

Revad finalul din John Dillinger , un film rusesc, Rusalka si ma aflu la 12:43 cu mintea vida ca un pepene necopt de Dabuleni,
unul din aceia care o sa se coaca prin iunie.Nu vreau decat sa dorm si sa visez cumva un film propriu mai frumos decat cele vazute dar ma bantuie replica din sediu, :" Cit e scorul?"

Fares

ceaiul de ghimbir cu lamaie, ceaiul imunitate ,ceaiul antistres, ceaiul de afine, de kiwi cu guarana, de merisor, de coacaze
de musetel,sunatoare, de galbenele. in cana cu motivul arabesc boteh,sau cea de la starbucks, un ritual zilnic, poate de fumator de abur parfumat prin care se vad ferestrele inghetate ale iernii rusesti sau neclintirea japoneza a mastii sau firul invizibil ce se strecoara in desenul englezesc al cestii ca marginea sparta a unui dinte de portelan ce bate in albastru algic

Toata lumea se duce sa vada America

Ma gandeam punandu-mi pantofii noi
de mers prin ceata
cu pasaport
dinspre ziua de munca spre sfarsitul saptamanii,
planuri nefiind,
de oxigenat plamanii
ce-ar fi in week-end sa dau o fuga spre statuia libertatii
in viteza sa cosesc un praf de nori din visul american
si de cu zori ma intorc delicat
la covorul zburator persan.

determinism forte

incerc sa impun o ordine oarecare, sa zicem sa aranjez geanta in ordinea : batiste, ochelari, chei, rujuri si de vreme ce hotarasc astfel incep sa-mi tremure mainile, scap batistele care se risipesc ca petalele ,rujul se rostogoleste dupa ele, prind ochelarii si ascult zgomotul cheilor nichelat, memorabil. pare ca nimic nu se supune vointei mele. nici libertatea unor nimicuri. mi se face lehamite.ma gandesc sa nu mai port geanta.

primavara

acvariu

uneori in staniolul ciocolatei nu mai sunt tablete ceeace inseamna mult , peturile plutesc in parul manechinelor
imi amintesc un articol despre cum la sfarsitul randului scolaritele austriece desenau baroc motive de bucurie pentru temele scrise.lipseste un spatiu al infloririi, pagini fara intarsia slovei, facturi scrise la calculator, retete electronice, vraf de cereri de tipar, suprafete inconturbabile. uneori asperitatea este pagina intoarsa repede ,martisoarele pentru la anu', nimeni nu mai crede in magia primaverii, un ciot fumegand aruncat in oceanul impersonal.
incep sa visez inainte de fotografii cu peisaje. desigur o constructie se danteleaza din linii frante. dincolo este ceeace conteaza.ce incerc sa spun. cuvinte de-a gata, uzate se cred intr-un anotimp favorabil. le macin si fac din ele un praf de rasucit realitatea si injectat in vene culori.imi dau timp sa ma accept in vartejul distorsionat al zilelor, cu personaje de bar, cu personaje de gara, de aula, de teren de sport, de avion, de insula, de liga. cu toata aceasta multime imbuteliata in mintea mea in sticle de sfert cu profiluri de perete.

Niste

Oboseala inotatorului care nu poate merge mai departe nici nu se poate intoarce la mal. Raze de far de led.

hans si gretel

fascinatia urmelor, un buzunar cu mine
ma-ntoarce spre casa
doar dimineata, cand plec buzunarul cu paine
in ritm egal de spin
ma pierde in ghete ca animale de prada
ce-au fost imblanzite cu sange

Bubu se face bine

Veghe in noapte de secara cu un musuroi de furnici pe masa, in timp ce imi dau seama ca Tiberiu se simte mai bine am timp sa-mi
revizui viata si sa ma insurubez in realul cel mai real. Asa cum la amiaza, cand am aflat ca ii era rau am iesit din toate deodata ,m-am eliberat de orice alte functii si obligatii, am abandonat stampile si parafe, calculatoare si cabluri, am iesit din tesatura societatii si cu mainile unei moristi am alergat cu 120 km/h ,mult inaintea oricarei masini de pe drum.Usuratatea fiintei, astazi cand se simte mai bine, dansez.