supra

ascult muzica de foehn, rezistenta la lustru ,spionez miile de vieti posibile in copilarie, cu sunete de pagini intoarse, dau crezare plaselor de siguranta rupte, destramarii tablourilor in care as fi fost personaj mergand, necunoscut, imperfect lasand iluzia ca isi mai aduce aminte altceva decat un copac inflorit pe care danseaza mainile mute, amprente in lut ,diferite amprente din miile de vieti posibile, eu in aceasta,zambind unui playlist