sâmbătă, 24 martie 2012

Cimitir

Relatia dintre poezie si poet este ca atunci cand ai avea langa tine un caine si din cand in cand i-ai da cate un biscuite.Ar fi fost comentariul in Cronica unei morti anuntate.Dar ma lupt in continuare cu pietroiul unei stari de exasperare sau parca as merge pe sarma deasupra prapastiei.Inca sunt prada starilor care ma arunca in margine.Angoase pistruiate.Un copil rezemat de ziduri, in lumina prea tare.Se lasa sa alunece usor pana cand atinge pamantul cu umarul si tampla.Parca doarme dupa zbaterea pleoapelor.Aduna in zambetul schitat urma unor versuri citite sus pe deal sub un clopot de lacrimi.Stegarul Rilke isi poarta steagul si flutura pe chipul palid, in bratele subtiri.Este aceasta slabiciune a copilului ce-mbratiseaza piatra sub care doarme "tataia".

Niciun comentariu: