Hocus pocus

Traiesc intamplari deslânate,mi se pare important acum articolul lui Andrei Gorzo despre filul lui Bela Tarr, Calul din Torino.Autorul scrie despre trecerea de la imaginea-miscare la imaginea- timp ca despre saltul in intelegerea filmului.Imi amintesc cadrele lui Tarkovski, nemiscarile lui,imponderabilele,reflectarea ,frumusetea contemplarii naturii,pe urma imi amintesc de Kieslovski cand explica modul de prelungire a cadrului pentru a realiza un anumit timp in Rosu.Alb.Albastru.A batut vantul astazi.In gri.M-am specializat in categoria sporovăială de prezentator, in tacere as reciti niste carti.Cred ca am calitatile unui sculptor in lemn sau in piatra.Poate ma chinuie intregul cand nu sunt decat parte.Mă gândesc să simplific lucrurile şi încep prin a intra în panică.Îmi surâde ideea de baghetă magică.