Frumusetea paginii albe.A spatiului la capatul caruia scrii, sub rafale spulberande,zanatice,rostogolite in infinit
pulberi de cuvant.Adaugi pas dupa pas,cum ai planta gradini si nimic nu te impiedica sa te bucuri de cotloanele din care rabufnesti, un sunet pustiu si pustiitor ca inima ultimei camari interzise.Si in ea bate vantul .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu