nu este vorba ca port mediocritatea ca aura.mai degraba de faptul ca
face parte din metabolismul propriu.este oboseala mintii care uita, a
inimii care merge cu patru cafele,a cartilor prea multe.este acidul
lactic din trepte si acel masa-masa,casa-casa.este intelepciune inutila
pentru bariere si conformism.ganduri suspendate in carlige si chiar
risipa de cuvinte.este nasul in farfurie,privirea oblica, sentimentul de
vinovatie si umilinta de a nu mai fi excesiv.un om introvert si-n
fotografii.Ma regasesc in forta slabiciunilor.poate nu este mediocritate
poate este batranete.ori criţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu