fiore di virtu

Mila este sentimentul care mă definește într-atât încât mă imaginez stând pe un nor și fiindu-mi milă de tot , da, chiar și de pietre. Când apare mila ziua încetează să mai fie bună, devine bunicică sau doar existentă. Frică în anumite forme ,lene în altele, lehamite de a mai înțelege lucruri. Parcă nu imediat după milă apare indiferența , relativitatea și chiar zădărnicia.Toate cele sunt fum.Abia moartea dacă reușește să fie antidotul. Moartea ca neant. Altfel.Imi este milă de stele pentru că sunt atât de departe. De fapt nu îmi este milă ci jale. Sentimentul ciobănesc al mielului sacrificat de sărbători.Ecologist
și vegetarian, secolul xxi  are alte probleme decât să fie pe placul ființelor slabe, firave, a victimelor. Obosești scriind despre victime, scade tonusul, devii flasc ,mila pustiește totul, limitele sunt addenda la infinitul sentimentului.Si așa  mi-e milă de fata morgana în timp ce  beau pe săturate.