tot iarna dincolo de ferestre
in pielea alba mainile reci fac bulgari
si-i rostogolim in umeri
pasi prin camere cu muzica,
pasi spre ferestre si mai departe
iarna firelor albe a crengilor pline alergand
mai straine cuvintele se ciocnesc si se sparg
aleg cateva si desenez in stratul de stea
perfectiunea ciobului care rade taios
prin plamani azotul, prin vene fierul
din supernove adun fulgi de gene false,
adormite priviri si tacerile danseaza
pe langa pereti tristeti ratacitoare
setari pentru postari
etichete
lumina ecranului trece in sunet de trompete
gornistul aduna sunete pure de iarna
ce urmeaza traiectorii diferite
in bataile inimii tresar si se-nfasoara
pe ssfoara din panzele ferestrei
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu