Umbrele masinilor lor sa fie farfuriile noastre
mergem de parca am desena in camp
un cerc, un clopot
si fiecare bataie sterge un nor din cerul ars
esarfe cu nod amintesc rasarituri reci
cu un caine traversand drumul
ca extraterestrul taram al iubirii
ale carui dantele se desira in spuma tacerii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu