Pasărea Cohen

Cartea aleanului, editura Polirom 2006, traducere de Şerban Foarţã şi Cristina Chevereşan, postfaţa de Mircea Mihãieş împreunã cu “Viaţa şi patimile lui Leonard Cohen”,” Joaca preferatã” şi “Frumoşii învinşi” sunt o parte din drumul lui Leonard Cohen spre România în toamna anului 2008. Am aplaudat ştiind versurile, alchimia lor. “Cartea aleanului” reia o parte din versurile cântecelor de tinereţe, le adaugã altele dezvoltând tema suferinţei (şi nu a suferindului), a singurãtãţii, a morţii. Transcendenţa,ca monedã mãruntã. Stã sub semnul manierei proprii de a transcrie -poate echivalând pagina cu o furtunã de zãpadã- romantismul tãieturii fiind articulat în cinism şi autoironie. Formula modernã are însã în interpretarea autorului un farmec de neegalat, vocea sa fiind intraductibilã.
”Mai iau un drog mã mai destunec/ Mã-ntorc pe Boogie Street/ îmi pierd controlu-apoi alunec / În marele meu hit/ Şi, poate,-am fost la înãlţime/ Şi-om de cuvânt; te scuturi/ De tot şi cazi la o-adâncime/ de-o mie de sãruturi”. Autorul îşi acceptã vârsta, farmecul lui Leonard Cohen fiind acela al maturizãrii şi chiar îmbãtrânirii expresiei sale, a unui joc repede trecut.