Peştele scorpion de Nicolas Bouvier este o carte despre singurãtate în coperta unei cãrţi despre cãlãtorie. Ale cãrei incipituri sunt fireşti precum poveştile Seherezadei.:”În vremurile uitate,când pietatea mai conta pe Insulã,când papagalii recitau spontan sutre, rareori vedeai un bonz mergând pe un drum.” ,”Între far şi Bastionul Eol se întinde Indigo Street, strada cea mai veche din Fort. E strada mea (se terminã la mare, chiar lângã han), pe care am tabieturile şi locurile mele familiare şi, într-un fel -chiar dacã n-am fost fericit acolo-, e cea mai frumoasã şi cea mai fantasticã din neînsemnata mea existenţã”
Cãlãtoria este o prelungire a celei din “L’usage du monde”, de data aceasta fãrã Thierry Vernet, în Ceylon. Notaţia poeticã se împleteşte cu obiectivitatea şi precizia descrierii, abominabilul degajã fascinaţie. Şi umor. ”Cu siguranţã ai luat un microb periculos, Dumnezeu ştie care, mi-a spus doctorul ,strângându-mi ceremonios mâna”.”<În spaţiul nãpãdit de iarbã> veţi gãsi un mic spital înfiorãtor, înroşit de betelul scuipat peste tot, de unde urcã o jelanie fãrã sfârşit, chiar şi la ora siestei şi a toropelii”. Reflexele occidentale ale lui Nicolas Bouvier sunt dublate de ştiinţa cãlãtoriei.”Înainte sã scoţi un cuvânt trebuie sã devii umbrã, ecou, boare, musafir tãcut în locul cel mai umil de la masã”
Este o carte despre singurãtate şi datoritã insectelor: atent observate, parteneri de dialog, ”-doar insectele mã mai fac sã râd aici-“, termen de comparatie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu