imprastii jarul peste umbra copacului,risipesc miezul unui fruct ce creste in coaja
sub ochelarii de matrix lumea se fateteaza, in soarele vetrei
visez o clipa de neant, reversibila ,
din aprilie,spulberat de petale ca fulgii capsunei, el camino
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu