Un caine vorbeste inimii mele

Dimineata rece se opreste brusc dupa ce urca dealul. Aerul pe fuga se comprima , sternul se taie, claviculele se intind. Doamne! In marginea bordurii , abandonat, catelusul vorbeste inimii mele. Ma prefac  in zgura si trec mai departe, sa cersesc mila. Pe marginea drumului ma rog sa nu vorbeasca  degeaba. Nu-l mai gasesc la intoarcere si  in absenta oricarui cuvant al lui, sper sa fi fost coerent.